Machiajul miresei
Machiajul miresei, la indrumarea domnului Tira artist fotograf, Machiajul l-am ales special si am tinut cont fireste de rochie si coafura, dar mai mult de fizionomia miresei, incluzand aici tipologia faciala, culoarea tenului, a parului, structura osoasa, asimetrii, si altele, de personalitatea ei, dar si de istoricul acesteia in materie de ingrijire decorativa. Suntem diferiti nu numai fizic, dar si in gandire, comportament, tinuta, este evident ca va fi improbabil ca un anumit tip de machiaj sa se potriveasca. Fiecare mireasa este diferita, asa ar trebui sa fie si machiajul ei.
Machiajul miresei, Arta macheajului
Pentru a ajunge sa intelegem schimbarile care s-au produs de-a lungul timpului in arta machiajului este important sa cunoastem istoria acestei practici foarte vechi. In egala masura, atat femeile cat si barbatii au apelat la diverse tehnici de machiaj pentru infrumusetarea exterioara. Oamenii au fost interesati sa descopere diverse tehnici de machiaj si astfel aceasta arta a suferit diverse modificari pana in prezent.
da clic pe read more si vezi tot articolul
Egiptul antic Machiajul miresei
Femeile foloseau in machiajul ochilor doua culori, si anume verdele malahit pentru pleoapa inferioara si negru (kohl , care era facut din substante chimice sau funingine) pentru pleoapa superioara – asa se machia faimosul ochi egiptean. Ele obisnuiau sa isi prelungeasca machiajul ochilor spre tample, pentru a le da forma migdalei. Atat nobilii cat si sclavii isi pudrau fata si decolteul in culori solare, stralucitoare, cu diferite irizatii. In loc de ruj, foloseau creioane pentru a-si colora buzele, pentru colorarea obrajilor aplicau diverse farduri si pudre pe baza de cinabru, iar pentru gingii mestecau diverse plante, astfel incat sa le ofere culoarea roz. Culoarea roşie a rujului era, de fapt, data de carmin, rezultat din zdrobirea carapacelor unor anumite insecte.
Vopseaua de corp, utilizata ca ornament sau in cazul procesiunilor religioase, era des folosita de catre popoarele primitive. Uleiul, balsamul, pudra şi vopseaua de par erau folosite si ele. Multe dintre aceste produse isi au originea în Asia, dar sunt consemnate pentru prima oara in Egipt. Vechii egipteni foloseau adesea cateva grame de plumb in compozitia fardurilor pentru machiajul din zona ochilor, virtutile medicinale ale acestui element chimic fiind laudate de medicii greci si romani.
Regina Cleopatra, simbolul frumusetii egiptene, avea retete precise dupa care isi prepara fardurile si alifiile, iar coafura si machiajul erau executate de machiori care faceau machiajul si coafura dupa forma chipului. Cleopatra este posesoarea celui mai vechi manual de cosmetologie, manual care a fost distrus intr-un incendiu produs in biblioteca din Alexandria si rescris multi ani mai tarziu de Criton. Egiptenii acordau mare atentie aspectului lor, iar cand o persoana deceda i se puneau alaturi fardurile si ustensilele pe care le-a folosit in timpul vietii.
Machiajul miresei In China
Femeile obisnuiau sa isi faca un semn rosu in mijlocul fruntii. O practica asemanatoare mai exista inca in India si in Nepal, unde aceasta semnifica o angrenare in viata spirituala sau religioasa.
In machiajul traditional japonez, fata alba este un semn de noblete, asa cum apare in machiajul traditional japonez (kabuki). Chiar si in ziua de azi albul este considerat pentru japonezi un semn de noblete, dovada fiind si produsele lor de ingrijire, foarte multe fiind pentru albirea fetei. Sprancenele erau epilate, forma lor fiind conturata apoi cu negru, iar rosul era nelipsit de pe buze si unghii, asortandu-se cromatic cu albul si negrul. Gheisele aveau o grija aparte pentru felul in care aratau. Tehnica o deprindeau in scolile speciale in care erau educate inca de mici, iar machiajul includea gatul si ceafa, considerate locurile cele mai frumoase ale unei femei
Machiajul miresei Grecia antica
Machiajul miresei se practica albirea fetei cu ajutorul carbonatului de plumb si a calcarului. Datorita ingredientelor pe baza de arsenic folosite pentru epilare, pielea era afectata si persoanele sufereau rani severe care de multe ori duceau la moartea acestora. Pentru o privire intensa se vopseau genele cu funingine si se fixau cu ajutorul albusului de ou sau cu picaturi fierbinti de ceara. Pentru buze foloseau o vopsea obținută din Henna roșie iar pentru ochi foloseau carbune.
Machiajul mireseiIn Roma antica
Machiajul miresei, cel mai complex si mai celebru machiaj apartinea sotiei imparatului Nero, Poppaea, care avea nevoie de peste 100 de scave pentru realizarea acestuia. In ciuda faptului ca machiajul era atat de complex, el purta denumirea de “machiaj casnic” deoarece era purtat doar in prezenta sotului. Barbatii acordau si ei o atentie sporita ingrijirii si igieniei personale si tundeau parul foarte scurt, evitau sa poarte barba sau mustata, se epilau si isi puneau pudra de aur in par pentru stralucire. Si in aceasta perioada, tenul alb era la moda, ca semn al nobletii, chiar daca era cunoscut faptul ca ingrendientele din compozitia acestuia erau toxice si chiar letale. In aceasta perioada femeile incep sa foloseasca la scara larga produsele cosmetice: Khol pentru ochi, creta pentru albirea tenului, rosu pentru obraji. Pentru albirea dintilor foloseau spuma de mare. Ovidiu a scris o lucrare care se numeste “Arta infrumusetarii”, in care dadea tot felul de sfaturi si retete femeilor interesate.
Machiajul miresei In Evul Mediu
Machiajul miresei, femeile care proveneau din familiile mai instarite nu se machiau,pielea alba ca portelanul reprezentand fragilitatea si nobilitatea.Cine isi putea permite evita expunerea la soare sau munca in aer liber pentru a nu se bronza. Multe dintre aceste femei renuntau chiar si la sprancene pe care le faceau sa dispara prin vechea metodă a raderii pentru a mari privirea
Secolul al 14-lea – In aceasta perioada cosmeticele erau vazute ca un adevarat pericol pentru sanatate, fiind considerate vinovate pentru blocarea circulatiei sangvine. In Anglia elisabethana era la moda parul rosu, iar femeile cu pozitie sociala inalta isi dadeau cu albus de ou pe fata, in timpul zilei, iar noaptea dormeau cu cotlete de vitel pe ochi, pentru a intineri tenul.
Secolele 15-16 – In Europa, cosmeticele erau folosite numai de catre aristocrati. Italia si Franta au devenit centrele industriei cosmetice. Franta a perfectionat arta parfumeriei, dar a condus si la crearea unei arme mortale: daca inlocuiai plumbul cu arsenic in pudra de fata, cel care o folosea murea in scurt timp.
Secolele 17-18 – In aceasta perioada, cosmeticele sunt folosite pe scara larga, exceptie facand doar clasa foarte saraca. Fardul si rujul rosu erau folosite ca simbol al tineretii, averii si bunastarii. Acesta este momentul cand apar cosmeticienii profesionisti, iar retetele luxoase de cosmetica includeau si bai in vin sau lapte. Dupa ce a cunoscut un avant extraordinar in anul 1760, folosirea produselor de frumusete a incetat brusc in perioada Revolutiei Franceze.
Secolul al 19-lea – In Franta se dezvolta procesele chimice de inlocuire a aromelor obtinute prin metode naturale cu produse de frumusete bazate pe cercetarea stiintifica. Oxidul de zinc incepe a fi folosit in pudra faciala, inlocuind in mare parte mortalele mixturi de plumb si cupru, utilizate anterior.
Machiajul, devine o adevărată moda, 1914
Acest an a marcat o pagina importanta in istoria frumusetii si a machiajului: Max Factor introduce prima cutie cu pudra compacta si discheta de aplicare a acesteia in forma pe care o stim si noi astazi. Maurice Levy inventeaza rujul in carcasa de metal. Trendurile din perioada victoriana conform carora era interzisa utilizarea machiajului s-au menţinut pana in 1920, cand in America manifestarea femeilor pentru dobandirea libertatii de utilizare a produselor de make-up devine practic un manifest pentru drepturi de egalitate a femeilor.
Max Factor a fost mintea luminata a cosmeticii din secolul XX: rujul, mascara rezistenta la apa, vopseaua de corp, fondul de ten lichid sau solid, pe toate le-a inventat Max Factor. Dar adevarata sa revolutie a constat intr-o idee simplă: fiecare femeie trebuie să aiba posibilitatea sa arate la fel de fermecator ca o actrită de film.
In 1914 deja se ocupa cu îmbunătăţirea cosmeticelor destinate filmului. De altfel, tot el a si inventat termenul englezesc pentru machiaj: „makeup”, provenind de la verbul „to make up (someone’s face)” (a corecta, a finisa fata cuiva). A venit cu o noua alternativa de colorant folosit in machiajul actorilor, intrucat considera ca substanta aflata in circulatie arata ingrozitor si „terifiant!” pe ecran – era o masca rigida care la primul zambet se sfarama. Asa ca a creat Flexible Greasepaint, care a fost primul produs de machiaj creat pentru industria filmului. Astfel, actriţele aveau un ten natural, mult mai usor de observat in cadrele de aproape. Saloanele sale au inceput sa fie vizitate cu regularitate de actrite celebre, precum Mary Pickford, Gloria Swanson, Claudette Colbert, Jean Harlow, Bette Davis, Joan Crawford şi Judy Garland.
In 1918, a dezvoltat o gama de pudra de fata bazata pe principiul “armoniei culorilor” – principiu conceput si dezvoltat tot de Max Factor –, care ii permitea sa realizeze machiaje individualizate, bazate pe tonul pielii modelelor, gratie gamei largi de nuante disponibile. Max Factor a rescris limbajul cosmeticelor pentru marele ecran: a inventat genele false, creionul pentru sprancene, luciul de buze şi fondul de ten solid, cu acoperire completa.Fiul sau, Max Factor, Jr. a creat rujul Tru-Color, un ruj ce oferea un grad ridicat de rezistenta la transfer si isi mentinea culoarea fara sa irite pielea. In testarea produsului s-a renuntat la oameni in favoarea unei masinarii – „Masina de pupat”: se aplica presiune asupra unor buze artificiale acoperite cu ruj, dupa care se masura presiunea si numarul de saruturi la care rezista rujul pe buze. In 1958, a aparut si betigasul si peria pentru aplicat mascara – o inventie ce avea sa revolutioneze modul de aplicare a mascara. Mascara Wand – caci asa se numea noul produs – se aplica dintr-un tub, cu ajutorul unei tije cu striatii. Se renunta, asadar, la aplicarea mascara dintr-o cutiută, cu ajutorul unei perii – asa cum se intamplase pana atunci.
Anul 1920 este o perioada de evolutie a make-up-ului, acesta devenind o necesitate pentru femeile din mediul urban. In acesta perioada, Max Factor inventează luciul de buze si mai multe nuante de rosu pentru ruj. Mabel realizeaza primul rimel, azi fiind cunoscut sub numele de Maybelline.
In 1927, Max Factor a deschis vanzarile de cosmetice catre publicul larg, dincolo de micul ecran. Inainte ca Max Factor sa ia aceasta initiativa, putine femei utilizau cosmetice. Max a fost cel care a popularizat uzul (iar uneori abuzul) de cosmetice.
In 1928 Max Factor a perfectionat machiajul pancake, fara de care ar fi fost imposibil pentru industria filmului sa exploateze la maxim sensibilitatea peliculei pancromatice la lumini si umbre. Pentru aceasta realizare, ca de altfel pentru intreaga sa contributie la dezvoltarea industriei filmului, Max Factor a fost premiat cu un Oscar.
In 1930, Max Factor a creat lip-glossul, fara de care cu greu ne-am mai putea astazi imagina o trusa elementara de machiaj. In 1937 a fost creat produsul favorit al tuturor timpurilor, Pan Cake, ale carui calitati extraordinare fiind recunoscute pana si de doctori, si chiar de trupele de comando.
Din anul 1940 incep femeile sa asorteze fondul de ten cu culoarea pielii.Sprancenele erau rase si desenate cu tus negru.La pleoape se foloseau culori naturale ca baza si o linie fina cu o culoare mai inchisa pentru a forma acel „V” care se foloseste si azi,tusul era folosit doar pe pleopa superioara.Buzele se conturau puternic si in culori tari.Apare oja,unghiile era foarte lungi si rosii.Rujul rosu se folosea si pe obraji pentru a da culoare. Se utilizează genele false. Max Factor realizează primul fond de ten care nu ataca pielea,acesta se numea Pancake
Machiajul miresei 1950
Incepe era moderna a cosmeticelor de afaceri. Pudra de fata si machiajul, uleiurile si aromele sunt în continuare produse, fiind esentiale pentru cele noi. Sponsorii filmelor de lung metraj de la Radio transmit reclamele Televiziunii.Filmele produc o adevărata nebunie pentru oamenii de rand care isi doreau sa arate la fel de perfect ca si actorii.Din acest motiv Max Factor este nevoit oarecum să produca cosmetice care sa le apropie pe femei de actrite.Aceste cosmetice aveau functia de a da stralucire si „zero defecte” pielii. Spre mijlocul anilor 50′ din nou se retrag machiajele stralucitoare si sunt inlocuite cu cele mate, rozul şi argintiul fiind utilizate. Pe la sfarsitul anilor ’50, Max Factor lansa un nou look “proaspat, tanar, natural”, o data cu prima nuanta naturala de ruj – ‘Roman Pink’. Iesirea buzelor din lumina reflectorului, a facut ca atentia stilistilor sa se mute pe definirea ochilor, caracteristica anilor ’60.
Machiajul miresei 1960
Incepand cu anii ’60, miscarea hipiota aduce o libertate mai mare in folosirea machiajului, de la buze colorate cu alb pana la pictarea de imagini pe fata. Cu timpul, evolutia conceptiei despre frumos se indreapta catre natural, catre firesc. Max Factor dat lovitura in 1960, cand isi face intrarea in scena modei cu genele artificiale, primul eyeliner solid, farduri de pleoape stick si mascara waterproof. Incepe sa fie apreciat tenul bronzat, ochii accentuati, dar cu farduri mai naturale, buzele pastrandu-si conturul lor normal si colorate deschis, cat mai apropiate de natural.Apare filmul Cleopatra si odata cu acesta incepe nebunia în machiaj,se foloseşte tusul negru pe pleoape pentru a contura cat mai bine ochii.
1970 – Anii `70 aduc cu ei un accent mult mai feminin in make-up, este mai indraznet, mai puternic, fiind influentat de stilurile de muzica aparute in acea perioada: rock și pop. In anul 1970 din nou revine machiajul natural,ochii sunt conturati cu alb,fardurile sunt în culori pastel si parul este lung. Machiajul anilor ’70 variaza de la soft si feminin pana la indraznet si puternic.
1980 – Incepe perioada ”disco” – se folosesc culorile pastel dar intr-o varianta mai puternica.Culorile de fard reprezentative pentru acei ani erau: albastrul electric, verdele, violetul sau portocaliul. Toate culorile curcubeului erau la moda in acea perioada.Tot atunci incepe sa se pună accentul pe intinerirea pielii si incep tratamentele cosmetice.Se acorda o importanta deosebita pielii si cancerului de piele,fiind la moda pielea bronzata
1990 Faimosul machiaj “nude” castiga din ce in ce mai multe adepte, in detrimentul culorilor puternice care au marcat anii ’80. Carolyn Bessette Kennedy devine icon-ul sfarsitului de secol, prin machiajul sau avangardist: ten diafan, buze rosii, mate si ochi discret rimelati. In anii 90 incep sa apara produsele de ingrijire a pielii.Max Factor revine in forta cu rujul rezistent la transfer. Sapunul nu se mai foloseste,este inlocuit cu gelul de dus si cremele de baie.Produsele de ingrijire pe baza de uleiuri,lapte si foarte hidrantante sunt la mare cautare precum si autobronzantele care inlocuiesc expunerea la soare. In 1990 apar machiajele invizibile si conturul maro la buze, precum si luciul de buze transparent